Autor: Andreea Orosz

Analizăm relatiile româno-maghiare din perspectiva ultimilor 30 de ani, împreună cu Peter Ekstein Kovacs, avocat,  fost consilier prezidențial în mandatul lui Traian Băsescu și fost parlamentar UDMR.

E mai bine acum decât în urmă cu 30 de ani, spune fostul parlamentar, pornind analiza de la momentul tragic din martie 90, de la Târgu-Mureș.

Rep: Dacă e să aruncăm o privire și să facem un bilanț al acestor 30 de ani, cum ați descrie relațiile româno-maghiare?

Peter Eckstein -Kovacs: În evoluție, spun eu. Au fost momente cu tentă dramatică, dacă vorbim despre Târgu Mureș în 1990.

Totuși, cred că societatea românească și chiar clasa politică, așa cum este ea, a evoluat din acest punct de vedere. Eu sunt clujean. 

M-am născut într-un Cluj în care majoritarii erau minoritarii unguri. Am ajuns la 15%-17% din populație. Asta e o situație.

Cred că relațiile interumane s-au dezvoltat și pe alte căi în afara celor etnice. E mai bine acum decât a fost acum 30 de ani.

Rep: Dacă tot ați pomenit de Târgu Mureș și de momentul martie 1990, ajungem acum în 2020 cu un primar ales din rândul comunității maghiare. Ce arată asta? Că s-a făcut pace pe plan politic sau că la nivel de populație s-a ajuns la un oarecare consens?

P.E.K: Fără doar și poate la nivel de oameni. Pe primarul din Târgu Mureș nu l-am văzut în viața mea, dar este absolvent de CEU, universitatea care a  fost gonită din Budapesta. Cred că mai este și penticostal. În afară de faptul că e ungur e și istoric, dacă nu greșesc… Cred că calitățile omenești l-au dus la câștig, nu apartenența etnică neapărat.

Rep: Dar apartenența etnică era un factor foarte important în alegeri.

P.E.K: Este și acum. Va fi și pe 6 decembrie. Sigur că da, dar ponderea, atât la români, cât și unguri e în descreștere.

Rep: Pe de altă parte, nu am putea spune, uitându-ne în trecut, că nu au fost evenimente și momente ușor tensionate, ceea ce arată o anumită fragilitate. Îmi vine în minte ce s-a întâmplat pe Valea Uzului. E un subiect foarte delicat, exploatat la un moment dat politic, care s-a lăsat cu confruntări destul de ciudate. Nu ai fi zis că putem să ne mai uităm la așa ceva…

P.E.K: Să ne războim pe morți e hilar. Acolo sunt provocări suburbane. Nu e vorba despre relații interetnice. Acolo e vorba de provocări, atâta tot.

Rep: În care politicul începe să aibă, iarăși, un rol foarte important. Vreau să ajungem și la partea politică. Cum se plasează politicul? Pe de o parte, acest subiect este scos în față de fiecare dată când cineva are nevoie de simpatia comunității pe care o reprezintă.

P.E.K: Despre ce vorbim acum?

Rep: De exemplu, UDMR vine de multe ori cu subiecte de genul cazului Liceului Catolic de la Târgu Mureș. La un moment dat se adresează electoratului său pe anumite tema care sunt sensibile de cealaltă parte și totul se transformă într-o dispută politică.

P.E.K: Ați pomenit de Liceul Catolic din Târgu Mureș. Nu e o problemă pentru UDMR Târgu Mureș și nici pentru UDMR pe plan național. Dacă vrei să faci o școală, o faci. Dacă e și confesională, o faci. Ceea ce pentru mine a fost de neînțeles a fost că, până la urmă, Consiliul local, care a  fost în acel moment dominat de PSD, dacă nu mă înșel, și-a dat acordul să facă o școală. Ce mare scofală? Ulterior, au venit atacurile din spate și s-a creat un mit cu liceul catolic din Târgu Mureș. Și asta e o făcătură.

Rep: Dar acolo oamenii, totuși, au suferit. Părinții, elevii au căzut în această „făcătură” și situația juridică incertă a liceului a lăsat urme.

P.E.K: Corect, de acord. Eu sunt clujean. La Cluj sunt liceele tradiționale ungurești, care, ne place sau nu ne place, au la bază culte. Liceul unde am terminat eu a fost catolic de vreo 400 – 500 de ani. Unul e unitarian, altul reformat, așa e dat să fie. A fost perioada național comunistă în care s-a spus că trebuie să cunoască copiii că nu mai există școală ungurească sau școală românească.

Toate trebuie să fie mixte. Au înființat clase în limba română în aceste școli. Avram Iancu a fost elev la liceul la care am fost eu. Era cu limba de predare maghiară. Au făcut școli românești. Directorul era musai român, eventual directorul adjunct era un ungur a;a mai ascultător. Nu a fost o situație firească nici pentru elevii români, nici pentru părinții români, pentru nimeni.Aici la Cluj s-au găsit soluții ca această despărțire să nu fie una dramatică, chiar să fie plăcută pentru toți.

Rep: Cum s-a reușit? Care a fost secretul?

P.E.K: Printre altele a fost înțelegere, în primul rând. Era școala de partid, o școală care nu a mai mers după revoluție. Au făcut un liceu Avram Iancu de înaltă calitate. Cei care erau într-una sau alta din aceste școli ungurești s-au dus acolo. Au primit o educație de clasă, într-un mediu foarte plăcut. Strada Argeș, dacă știți Clujul. E un mediu plăcut. A fost o soluție de win-win.

Rep: Pe de altă parte, limba română și mă refer la materie, reprezintă o problemă pentru minoritatea maghiară. M-am plimbat și eu prin câteva licee și copiii chiar au probleme la această materie. Mi se pare că, cumva, am rămas mult în urmă. Nu am reușit să ne adaptăm și să le-o facem ușor de învățat și de trecut bacalaureatul. Aici este o problemă. Problema a rămas suspendată.

P.E.K: Și dumneavoastră aveți preconcepții…E o problemă, dar nu e o problemă majoră. Oamenii vor să învețe românește. Dacă au prilejul atunci o și învață. Nu e capăt de țară…Sigur, trebuie să fie ajutați ca să se descurce. Nu discut. Am un prieten care are o afacere în județul Harghita lângă Odorheiul Secuiesc. Acolo și câinii latră în ungurește. Nu prea se vorbește româna. Au venit cei de la Curtea de Conturi să verifice cum merge firma. Erau din București. Vorbeau româna. Ăștia din Lupeni, locul despre care povestesc, vorbeau maghiara. Atunci, s-au înțeles în engleză. Și s-au înțeles. Asta e morala.

Rep: Nu aș vrea să încheiem discuția până nu îmi răspundeți cum analizați și pe plan politic.

P.E.K: Eu am demisionat din UDMR. Am mâncat pâine la UDMR și nu am cum să îi vorbesc de rău. Este o minimă morală. În același timp, trebuie să spun că partidele etnice au o anumită legitimitate. Nu sunt împotriva unui partid al romilor din România.

Dar, în același timp, cred serios, că un partid minoritar trebuie să fie progresist. În afară de faptul că este minoritar trebuie să fie la un moment favorabil pentru a fi mai buni. Aici văd un deficit la UDMR. Cred că UDMR își are locul alături de partidele mai curate din România. Altă ofertă nu cred că fie.

Rep: Prin acest progresist ce înțelegeți? 

P.E.K: Normal, care e în rând cu lumea și care merge înainte. Cred că PUNR nu a fost un partid progresist. Cred că USR Plus e un partid mai progresist decât PUNR.

Rep: V-am întrebat pentru că, totuși, există această legătură destul de strânsă cu Ungaria și cu ce se întâmplă acolo. De asta vă întrebam exact cum vedeți. Nu vă supărați, dar trebuie să întreb.

P.E.K: Nu mă bag în ce este în Ungaria. Asta e. E o țară prietenă. Trăiesc în România.