Testimoniale
Luca Niculescu
Melania Medeleanu
Cand în anul 1990 regretatul profesor de radiocomunicații, Mircea Ivanciovici, a lansat inițiativa unui post de radio FM în Facultatea de Electronică București, reacția mea a fost absolut imediată: era tot ce puteam să-mi doresc mai mult în anul 2 de universitate. Dar nu a fost doar interesul evident pentru aspectele tehnice, ci și urmarea unei pasiuni neobosite pentru muzica. Așa am devenit unul din primii ingineri de sunet și mai apoi redactorul muzical in primii ani de la înființarea postului Radio Delta – 93.5MHz
Încă din anii de liceu, alături de bunul prieten Ion Coman cochetasem cu aceste doua constante ale existenței noastre de pană atunci, aparatura audio/radio, dar mai ales muzica, si-mi amintesc serata de audiție muzicală, Phoenix & Madhouse, pe care-o organizasem împreună, în anii de liceu, cu neașteptat succes. Tot ce a urmat însă după acea prima șansă de a fi acceptati în micul grup de frumoși nebunatici, a fost cu siguranță o premiera absoluta pentru noi toți cei ce am contribuit la inițiativa RFI în România.
A fost prima mea echipa, primul loc de munca (în Politehnica București) și responsabilitate reala asumată ca tanar adult, resposabilitate ce a inclus și primul proiect de constructie: studioul radio din căminul Facultății de Electronică. Am reușit împreună să îmbinăm în mod fericit, o necesară seriozitate și o relaxantă buna-dispozitie, ce au lăsat o amprentă absolut binevenita in anii care au urmat. A fost o șansă de a deveni cum nu se poate mai familiar cu aparatura profesionala audio și radio, dar și cultura franceza, începutul unui drum lung și plin de satisfacții în îmbinarea înclinației tehnice cu pasiunea pentru muzica și cultura. Apoi o primă și mult apreciata oportunitate de a întâlni artiști și muzicieni de valoare ai României, pe cei pe care-i aplaudasem cu entuziasm în anii de liceu, și o nesperată șansă de a vizita Europa (Paris, La Rochelle, Cannes) și de a lega prietenii cu oameni de radio și muzicieni pe care îi admiram de mulți ani.
Astăzi, la 30 de ani distanță în timp și poate și mai departe în spațiu (peste țări și ocean), un amestec de gânduri și emoții este greu de evitat, dar mai presus de melancolie am un sentiment de profundă recunoștință. Mulțumesc tuturor celor ce au făcut posibil ca acea inițiativa timidă din ani 90 să devină o realitate palpabilă, o organizație jurnalistica și culturală, dar și o școală respectata pentru multi dintre tineri talentați care oferă astăzi profesionalismul lor multora din stațiile radio și TV din România.
Mulțumesc echipei Radio Delta!
Merci beaucoup, beaucoup RFI România!
La mulți ani și multe realizari remarcabile!
Alexandru Pițigoi
Dragoș Ghițulete
Anca Constantin
Povestea e asa: eu am ajuns la Radio Delta pentru ca ma indragostisem de un baiat. Am ramas la Radio Delta pentru ca ma indragostisem de un radio.
Si, asa cum se intampla in orice poveste de amor, scrisorile si pozele se pastreaza!
La foarte multi si mult mai buni ani!
Alina Dimitriu
Luca Pastia
Ovidiu Munteanu
Numele meu este Carmen Constantin și sunt jurnalist. În prezent, sunt editor la Digi24, iar unii dintre colegii mei au mai puțini ani decât am eu în presă. Nu spun asta ca să fie clar pentru toată lumea că am o vârstă. Cei 25 de ani de radio, print și TV nu ar fi fost atât de mulți dacă nu aș fi avut șansa de a deveni cu adevărat jurnalist, la RFI, în 1998.
Îmi amintesc și acum discuția avută cu Cornel în biroul situat la etajul 11 din Leu, la care am avut norocul să ajung cu liftul. Tot e bine, că am rămas apoi în formă urcând de nenumărate ori pe scări aceleași 11 etaje.
Nu cred că am să uit vreodată primele jurnale, când preluam tura de la Mihai Găinușă, primele corespondențe pentru RFI-ul mare, eclipsa totală de soare, pe care am văzut-o cu tot radio-ul de pe acoperișul din Leu, mutarea în ROMEXPO, superbul NETIA, minidiscurile, scrisorile lui Sile de la Paris.
Breaking News-ul de 11 septembrie 2001, când încă nu se inventase Breaking News-ul în România ori proceduri să stai pe un singur subiect atât cât merită, pentru că așa se scrie istoria. Enorma libertate pe care am avut-o ca jurnalist la Radio France Internationale, atât de rară, din păcate, în redacțiile din România.
La mulți ani în România, RFI!
Carmen Constantin
Laura Ivancioiu
Matei Martin
Cei 7 ani de acasă… Așa pot numi cei 7 ani pe care i-am trăit la RFI România. Ei fac parte din educația mea radiofonica, RFI a fost o adevărată scoală de radio. Am bifat multe formate de radio, la câteva posturi, dar niciunde nu am adunat atâția ani consecutiv. A fost o experiență care m-a maturizat ca om de radio si a fost necesara ca baza pentru parcursul ulterior. M-am simțit ca într-o familie, iar acei ani, daca as putea, i-as retrăi cu plăcere.
Am atâtea amintiri încât as putea scrie o carte, dar multe dintre ele le împărtășesc cu generozitate prietenilor mei. Mi-as dori sa ne revedem cat de curând, din simplul motiv ca mi-e dor de voi, colegii de la RFI. Am acceptat o oferta de destin si m-am stabilit din 2018 in Statele Unite (Philadelphia), dar nu am uitat Romania, unde am trăit 42 de ani. Sper ca aceasta intervenție sa nu fi depășit 30 de secunde si va mulțumesc tuturor celor de la RFI ca mi-ați oferit șansa de a fi parte din istoria acestui radio. La mulți ani atât in aer cat si pe Pământ!
Lucian Rudi
Valentin Popa Scurtu
Smaranda Olariu
A fost primul meu job serios, „de birou”, unde începeam să folosesc prima dată lucruri învățate în facultate: public țintă, SWOT, comunicare sau PR. A fost o perioadă frumoasă și interesantă. Dar stând acum și încercând să-mi amintesc câteva momente anume, ce-mi vin în minte sunt clipele mici, legate de oameni și de ce făceam „off-air” ca să zic așa. Iar cele mai multe sunt culinar-sportive: grătarele din spate de la Romexpo, rețetele lui MD pentru usturoi la grătar și salata de morcovi marocană, salatele gătite la prânz cu Dinică, pauzele de țigară cu Coco sau meciurile de ping-pong din redacție.
Mihai Paiu
Sorin Ștefan Iacob
Corneliu Dinică
Ai câteodată ocazia unică în viață să începi într-un job care te definește pentru totdeauna. Pentru mine a fost Radio Delta RFI. Din ultimul an de facultate, am făcut naveta sus-jos pe cele 10 etaje de scări de la căminul fostului Ștefan Gheorghiu. Am învățat radio într-o companie selectă, dându-mi coate și râzând la fiecare tură de dimineață cu Luca Niculescu (păr lung pe vremea aia, invidia tuturor fetelor:) și Mihai Găinușă (nici nu știa cât umor avea în el pe vremea aia!).
Delta RFI e locul unde am învățat „să simt” temperatura cu exactitate. Era un contract cu meteo – sunam la fiecare oră să ne zică temperatura și prognoza. Câteodată nu răspundeau, așa că scoteam mâna pe geam și „anticipam”. Nu mă înșel nici acum, la peste 20 de ani, cu mai mult de 1-2 grade Celsius.
Dincolo de asta însă, am învățat să fac un jurnalism decent – un lux care merită prețuit. N-aș fi putut lucra la BBC fără experiența de la Delta RFI. Sper să mă primiți înapoi, dacă mai revin vreodată în România!
Vlad Georgescu
Habar nu am care au fost primele cuvinte spuse pe post. Nu mi le amintesc deloc. Dar emoțiile alea din primele luni nu mi le poate lua nimeni. Imense și pe măsura convingerii că facem un lucru bun. Pentru că radioul așa a pornit după ‘90, cu lucruri bune și cu o grijă imensă pentru misiunea sa, sunetul. E clar că lucrurile s-au schimbat fundamental în 30 de ani, dar dacă ar fi s-o iau de la capăt, n-aș vrea să pierd nimic din tot ce am parcurs. Iar celor care ascultă acum RFI și sunt în continuare legați de istoria lui în Romania, le-as spune doar atât: “Noi suntem Radio Delta”.
Mihai Dinu
Pana la 22 de ani destinul era clar, urma să devin inginer electronist. Eram student la Facultatea de Electronică si Telecomunicații și stăteam la etajul 7 în căminul facultății. Câteva etaje mai sus s-a deschis la sfârșitul lui 1990 un radio școală. Delta, numit ulterior Delta RFI, acum RFI. Aveam colegi de facultate care erau implicați în proiect și am fost să dau o proba. Se întâmpla să fiu puțin răgușit și vocea mea atunci să li se para potrivită pentru radio (am tras de răgușeala aia cu băuturi reci câteva săptămâni pana când am fost convins că sunt convinși că locul meu este acolo). Așa a început, așa mi s-a schimbat destinul (nu am fost nici măcar o zi inginer electronist).
La Delta au fost primii 7 ani din viața mea legata de atunci de radio. Erau anii de poezie ai radioului. Când puteai face aproape orice. Și am făcut teatru radiofonic și emisiuni de poezie noaptea și dedicații și parodii și topuri și reclame și am pus toată muzica pământului. Și în timpul ăsta am crescut în radio cu oameni frumoși. În continuă transformare, învățare, cu dorința de a deveni mai buni. Unii dintre ei, încă implicați în ceea ce este radioul care a început ca radio scoală, Delta, numit ulterior Delta RFI, acum RFI. Au trecut 30 de ani. Felicitări celor care continuă povestea, vă ascult, și vă admir.
Toni Teșiu
Mă gândesc la RFI, sau mai precis la Radio Delta, cum îi spunea pe vremea mea și îmi aduc aminte de doi ani care m-au definit ca persoană. Erau ani 1995 și 1996, aveam 15 ani și prezentam știrile sportive la Delta. Este o poveste greu de crezut și de înțeles în zilele noastre; dar în ’95 multe erau posibile. „Casablanca” era „Despacito” al zilelor de atunci. Să lucrezi în radio la 15-16 ani era ceva pe cât de nebunesc pe atât de copleșitor. Colegii mei de atunci erau niște oameni excepționali. Într-o ordine complet random: Luca Niculescu, Vlad Georgescu, Lucian Boariu, Mihai Găinușă, Mihai Dinu, Anca Constantin, Tony Teșiu, Nicu Teodorescu, iar din generația mea – Valy Panduru, Ciprian Dinu, Cristi Pena. Și cu o mențiune specială, un om despre care nu mai știu nimic de mai bine de 20 de ani și căruia îi datorez această intrare în lumea celor mari: Filip Stoler.
Datorez, cred, cam toată cariera mea prin diverse domenii acelor ani. În primul rând pentru că am avut ca mentori doi mega-profesioniști, Luca și Vlad, care au fost alternativ redactor-șef ai secției de știri și care au avut răbdare cu mine și m-au învățat enorm. Am avut un manual, dactilografiat, despre cum se scrie o știre în limbaj radiofonic. Ce am învățat atunci aplic și în ziua de azi, indiferent că scriu un articol de blog, un comunicat de presă, un email sau o prezentare pentru un eveniment (culmea, fix în această poveste aplic cel mai puțin, pentru că sunt emoționat). Anca m-a învățat chimie organică și am evitat cu succes o corigență. E drept, am învățat și lucruri relativ inutile cum ar fi să fac montaj audio fizic, pe banda de magnetofon. Erau vremuri când internetul era o poveste, iar calculatorul un vis. Iar ce nu am învățat nici după 25 de ani – să vorbesc cu dicție. De aceea, acum scriu această poveste în loc să o citesc. Încă râde mama de mine și mă întreabă cum o cheamă pe gimnasta aia din Ucraina? Lilia Podkopayeva. Printre cele mai ciudate amintiri însă se află 2 nenorociri pe care le-am relatat: accidentul aviatic de la Balotești și moartea lui Corneliu Coposu. Ambele – din greșeală, în sensul că la ora producerii lor eram singur în redacție și mi s-a spus „Ia-ți geaca și mergi acum”. Un altfel de sport 🙂.
Am păstrat vie amintirea unei sindrofii la etajul 12 din Leu, când Anca Constantin îi spunea auto-ironic lui Cornel Ion: „Să ne vezi peste 10 ani cum o să ne amintim de zilele astea și o să spunem că ăla era radio adevărat, nu ce fac copiii ăștia acum”. 25 de ani mai târziu, recunosc, sunt fix acolo. Those were the days. :).
Pe de altă parte, în zilele noastre, când ascut radio, ascult RFI. Cel mai des m-am nimerit pe Zebra și pe rfi360. Dar și în multe seri târzii când emisia de la Paris îmi antrenează franceza și mă ține încă la curent cu noutăți din muzica africană.
Delta, RFI, te iubesc mult și îți mulțumesc pentru ce ai făcut pentru mine. La mulți ani!
Cristian Stan
Sunt 30 de ani de la înființarea Radio Delta / RFI România!
Îmi amintesc ca ieri de dimineața de 1 ianuarie 1991 când, la ora 8, le-am spus „Bună Dimineața” ascultătorilor și le-am urat La Mulți Ani. Câtă lume ascultă radio la 8 dimineața într-o zi de 1 ianuarie, n-am să știu niciodată. Cert este că la finalul celor patru ore de emisie mă simțeam ca după un maraton.
Pentru mine, povestea Radio Delta a început înainte de prima emisie. Am fost parte din grupul de curioși entuziaști care s-au adunat în primăvara lui ’90, intrigați de anunțurile din campusul Leu care anunțau înființarea unui nou post de radio. În toamnă, am bătut cuie și-am întins catifea pe pereții studioului de la ultimul etaj al căminului în care mi-am petrecut studenția. Am învățat să tai bandă de magnetofon, să ridic calea la mixer, să scriu știri și să vorbesc pe intro, și m-am ales cu un nume nou : Momo.
Radio Delta nu e doar primul meu job. Este locul care mi-a deschis drumul către o carieră care nu avea nimic în comun cu facultatea pe care o urmam, dar pe care am iubit-o de la început. Este locul în care am legat prietenii care durează și azi, în care am gafat monumental și am râs de gafele monumentale ale altora, și care mi-a lăsat amintiri profunde. Ar fi fost grozav să le putem povesti unul altuia acum, la aniversare, dar ne despart un ocean și-o pandemie.
Felicitări actualei echipe și urări de succes mai departe !
Beatrice Kohlenberg
Eu încă mai visez că lucrez la RFI: scriu știri, alerg cu foile prin redacție, sun corespondenții din țară sau din străinătate pentru știri noi. Tot materialele din sport îmi dau mari bătăi de cap, chiar și în vis.
Am învățat multe în acel an cât am lucrat alături de cei mai minunați oameni. Am învățat să sintetizez informațiile, să scriu clar și la obiect și să muncesc după un program bine stabilit. Aceste abilități m-au ajutat la doctorat și apoi la celelalte locuri de muncă.
Oameni dragi, cei care ați rămas la RFI, țineți ștacheta sus și rămâneți așa cum vă știu. Redacția RFI este cu adevărat o familie: oameni uniți, cu bun simț, deștepți, modești, prietenoși și foarte calzi. Căldura vă definește, dacă nu ați fi voi, ar fi mare crivăț în presa românească.
Valeriu Antonovici
30 de ani de RFI în România
Generația 30 reprezintă simbolul prezenței RFI în România, o punte de legătură între generații, cea care a fost la originea schimbării politice de acum 30 de ani și cea care va pune umărul la dezvoltarea anilor următori.
Platforma generația30.rfi.ro este proiectul prin care dorim să marcăm 30 de ani de prezență în România, amintind evenimente importante din această perioadă, fără să uităm că există numeroase întrebări legate de viitor.
