Românii din Marea Britanie – vor continua cei 30 de ani de creștere?
Analiză de Petru Clej

În Londra sunt sute de magazine românești

Când am sosit la Londra în mai 1991 numărul românilor din Marea Britanie nu depășea probabil 2000 de persoane, o parte fiind emigranți vechi, refugiați din vremea regimului comunist și alții, ca mine, veniți după căderea lui Ceaușescu în căutare de noi oportunități.

Prezența românească în UK a rămas însă modestă în primul deceniu post-comunism, restricțiile care impuneau viză de călătorie și/sau permis de muncă/ședere limitând drastic posibilitățile de stabilire sau căutare de lucru aici.

Începerea, cu anul 2000, a negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană a început să modifice încet această situație.

Deși România a fost trecută pe lista “albă” a țărilor ai căror cetățeni nu pot primi azil politic în UK, mai mulți români au reușit să se stabilească aici, cu precădere meseriași în construcții.

Odată cu acceptarea de facto în 2004 a României pentru aderare la UE pe data de 1 ianuarie 2007, acest proces s-a accelerat, iar după aderare, deși Marea Britanie și-a exercitat dreptul de a amâna deschiderea pieței muncii pentru cetățenii unei țări nou aderate, numărul românilor a început să crească destul de rapid, mai ales pe seama dreptului de reședință și de muncă prin statutul self-employed – lucrător pe cont propriu.

În 2008 ambasadorul României la acea vreme, Ion Jinga, estima la 50000 numărul românilor din UK.

Românii din UK au început să aibă o prezență vizibilă – magazine, lăcașe de cult proprii, publicații – deși nici pe departe atât de puternică precum polonezii – ajunși la un milion, la câțiva ani după aderarea țării la UE în 2004.

Aderarea la UE

Explozia numărului de cetățeni UE din fostele țări comuniste aderate în acel an a determinat guvernul britanic în 2007 să extindă la șapte ani – perioada maximă permisă de legile UE – blocarea libertății depline de mișcare pentru români și bulgari.

Prezența românilor în Marea Britanie a devenit palpabilă

În pofida acestei restricții, în ajunul deschiderii totale a pieței muncii la 1 ianuarie 2014, numărul românilor din UK ajunsese la aproape 130000.

Îmi aduc aminte că l-am intervievat în 2013 pe ambasadorul României în Marea Britanie la acea dată, Ion Jinga, care mi-a spus că nu crede că numărul românilor va crește semnificativ de la 1 ianuarie 2014, deoarece “cine a vrut să vină aici, a venit până acum” – un răspuns pe care l-am auzit la numeroși politicieni și ziariști din România înaintea acelei date.

Ce s-a întâmplat în realitate? Numărul populației românești din Regatul Unit a explodat, ajungând la sfârșitul lui 2014 la 175000, apoi în 2015 la 223000, în 2016 la 325000, în 2017 la 411000, în 2018 la 415000 și în 2019 la 450000.

În 2019 erau în Londra 164000 de cetățeni români, cea mai numeroasă comunitate de străini din capitala britanică, înaintea polonezilor, care rămân totuși pe primul loc la nivelul UK, înaintea românilor.

Prezență palpabilă

La turul al doilea al alegerilor prezidențiale din România din noiembrie 2019 au votat în Regatul Unit 172000 de alegători, dintre care peste 72000 în Londra, ceea ce confirmă statutul capitalei britanice ca cel mai mare oraș românesc din afara României și a Republicii Moldova.

La turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2019 au votat 170000 de români în UK

Prezența românilor se face simțită nu doar în marile orașe ca Londra, Birmingham, Leeds, Manchester, Liverpool, Northampton, Coventry sau Bristol, ci și în alte localități mai mici din Anglia, comunități românești apărând și în Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.

Majoritatea românilor din Marea Britanie fac parte din clasa muncitoare, bărbații lucrând cu precădere în construcții, depozite sau ca șoferi, iar femeile ca menajere, cameriste, îngrijitoare sau asistente medicale.

A apărut și o clasă de mijloc formată cu precădere din medici, bancheri, profesori, avocați, experți evaluatori, ingineri în construcții, agenți imobiliari, etc, iar numărul studenților români la universitățile britanice ajunsese la aproape 9000 în 2018.

Prezența românească în UK a devenit palpabilă: de pildă în Londra numărul magazinelor românești este de ordinul sutelor, e imposibil să treci pe lângă un șantier de construcții și să nu auzi vorbindu-se românește și sunt cartiere, mai ales în nordul și estul capitalei unde auzi vorbindu-se pe stradă românește.

Mass media și asociațiile românești au proliferat, semn al dezvoltării unei societăți civile românești în UK, multă vreme foarte firavă, mai ales în comparație cu cea poloneză.

Provocarea Brexit

Așadar prezența românească în Marea Britanie a sporit atât calitativ, cât și cantitativ, dar viitorul va aduce provocări fără precedent.

Român în UK a fost înființat în 2000, cea mai veche publicație românească din Marea Britanie

În primul rând Brexit: la 1 ianuarie 2021 ia sfârșit perioada de tranziție după ieșirea UK din Uniunea Europeană și odată cu aceasta dispare libertatea de mișcare a persoanelor care a permis această creștere explozivă a numărului românilor de aici.

Peste 600000 de cetățeni români au solicitat drept de reședință și de muncă în Marea Britanie în temeiul acordului cu UE și majoritatea au primit fie statut stabilit (reședință permanentă – cei cu cel puțin cinci ani în UK), fie statut pre-stabilit (reședință provizorie, cei sub cinci ani, cu drept de solicitare a reședinței permanente la împlinirea a cinci ani).

Este clar că unii dintre acești români nu se mai află în UK, iar alții vor pleca. Numărul celor care vor veni aici pentru prima oară după 1 ianuarie 2021 va scădea, deoarece atunci va intra în vigoare sistemul imigrației pe puncte, care practic elimină lucrătorii necalificați și slab calificați.

Numărul studenților va scădea drastic, după unele estimări chiar de 10 ori, din cauza intrării în vigoare a unor taxe universitare extrem de ridicate, după unele relatări cu circa 20000 de lire sterline anual (22000 Euro) peste nivelul actual de 9250 lire.

Dar majoritatea celor circa un milion de români vor rămâne în această țară care pentru mulți a devenit țara lor.

Copiii lor merg la școlile britanice și la universități, vorbesc fluent engleza, spre deosebire de părinții lor și s-au integrat într-o societate multietnică și multirasială.

Românii nu pleacă

Pe lângă Brexit, o altă mare provocare este pandemia de Coronavirus. Mulți români, în special cei din sectorul ospitalității (hoteluri, restaurante, organizare evenimente) și-au pierdut locurile de muncă.

Patiseria română din Burnt Oak – nordul Londrei – a căpătat renume printre românii de aici

Unii dintre ei s-au reconvertit în șoferi de livrări, lucrători în depozite, îngrijitori, dar situația s-a reflectat negativ, generând situații de tensiune în rândul unor români care locuiesc în comun, dat fiind nivelul extrem de ridicat al chiriilor, mai ales în Londra.

Infracționalitatea românească a crescut an de an, românii fiind, potrivit datelor oficiale, cei mai numeroși infractori străini în Londra și pe locul doi după polonezi la nivelul UK.

Dar pe ansamblu românii din UK, mai puțini numeroși decât cei din Italia, Germania și Spania, și-au creat un loc într-o societate din multe puncte de vedere total diferită de cea din România și Republica Moldova (de unde provin o parte a cetățenilor români din UK).

Și cum se spune în engleză – Romanians are here to stay – românii au venit aici ca să rămână.