Autor: Cosmin Ruscior
Cristian Preda, despre evoluția discursului politic în România: ”E adevărat că s-a vorbit urât în politica românească din secolul 19 încoace. Au existat retorici impecabile. De pildă, în Parlament ajungeau oameni care vorbeau bine. Acum ajung în Parlament niște oameni care vorbesc foarte prost, unii nu știu nici română, ce să mai spunem de altceva. Pe de altă parte, insulta, vorbele grele, toate astea fac parte din bagajul nostru cultural. Dacă veți citi gazetele politice din secolul al XIX-lea sau din prima parte a secolului XX, până la al Doilea Război, veți vedea că stigmatizarea adversarului era la fel de aprigă, uneori cuvintele erau foarte severe”.
Despre diferențele dintre clasa politică de astăzi și cea din anii 90: ”Distincția de care vorbeam, la începutul anilor 90 și pe care o găseam la cineva ca liderul PNȚ, Corneliu Coposu sau Ion Diaconescu, Gabriel Țepelea, era și o distincție care venea din acumularea unei experiențe a suferinței, erau oameni care fuseseră în închisori, oameni care interiorizaseră experiența lor politică sub un regim autoritar, de teroare și care înțeleseseră și miza conflictelor politice, dar și futilitatea unor conflicte, conflictele politice nu sunt întotdeauna conflicte esențiale, sunt și pugilat”.
Despre respectul pentru adversarul politic: ”Sunt mai puțini oameni distinși. La începutul anilor 90, pentru că au reintrat în viața politică oameni care fuseseră formați într-o cultură dominată de civilitate, de politețe, un anumit respect pentru adversar, oameni care veneau din Partidul Național Țărănesc sau Partidul Național Liberal, se purtau foarte bine, inclusiv cu adversari odioși, unii care trimiteau mineri împotriva lor erau totuși tratați respectând demnitatea umană. Astăzi, acest respect pentru celălalt, pentru adversar, s-a pierdut și aproape toată lumea ține să confirme un soi de grobianism, care pare să fie o regulă a intrării pe scena politică, din păcate”.
